Profit de un „paradox” pentru a-mi preciza şi argumenta poziţia referitoare la suspendarea Preşedintelui. Menţionez: nu sunt specialist în drept. Ca profesie sunt informatician („economist” conform diplomei, cu specializare în „informatică economică”).
Iată „năzdrăvănia”: „Paradoxal şi enigmatic, Adrian Năstase şi Traian Băsescu sunt legaţi pe viaţă. Amândoi au fost condamnaţi pe baza unor probe indirecte. Dacă suntem cinstiţi şi spunem că probele nu-s edificatoare, Năstase e liber, dacă suntem la fel de cinstiţi şi spunem că vinovăția e dincolo de orice probă, atunci Băsescu e suspendat. Aşa-i că nu vă aşteptaţi la aşa o năzdrăvănie?”
Propunerea este provocatoare şi a generat multe discuţii în mediul virtual (Facebook). Nici nu are rost să spun cine e autorul, deoarece nu asta contează. Haideţi să defalcăm „butada” şi să o discutăm.
„Amândoi au fost condamnaţi pe baza unor probe indirecte.” Este vorba de Traian Băsescu şi de Adrian Năstase, desigur. E o greşeală aici: doar unul dintre cei doi a fost „condamnat”! Dacă prin condamnare înţelegem sensul strict al cuvântului, acela de „aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale”. Adrian Năstase a fost judecat de către o instanţă şi găsit vinovat. Iată motivaţia (şedinţa publică din 30 ianuarie 2012): „Adrian Năstase s-a folosit de influenţa şi autoritatea ce derivau din funcţia de preşedinte al Partidului Social Democrat (P.S.D.) şi a obţinut cu sprijinul inculpaţilor Jianu Irina Paula (Inspector General de Stat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii), Popovici Bogdan, Popovici Marina Ioana şi Vasile Mihail Cristian (reprezentanţii unor societăţi comerciale), precum şi a altor persoane, foloase necuvenite constând în suportarea contravalorii unor materiale de propagandă electorală în timpul campaniei electorale prezidenţiale din perioada noiembrie – decembrie 2004”
Deci avem un condamnat penal: Adrian Năstase. Calitatea probelor nu o judec eu, au judecat-o cei care l-au trimis la Rahova pe fostul premier. Şi cei care au judecat Recursul, desigur.
Este Traian Băsescu un „condamnat”? Conform Constituţiei României (mult hulită zilele aste, însă votată de popor, asumată deci), doar Curtea Constituţională se poate pronunţa asupra constituţionalităţii unor legi (ale Parlamentului) sau asupra unor acţiuni (ale lui Traian Băsescu în cazul de faţă). Articolul 142 din Constituţie o spune sec: „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei”. Ei sunt un fel de „guru” ai constituţiei. Ei şi doar ei! Parlamentul, atunci când decide prin vot suspendarea Preşedintelui, are nevoie de avizul consultativ al Curţii. Iată (articolul 95): „În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.”
Ce a spus Curtea în avizul consultativ din 6 iulie 2012 („privind propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu”)? Aici e o chestiune delicată, dar nu dificilă. Autoul „năzdrăvăniei” de mai sus spune că CCR nu a dat un aviz „final”. Da, aşa e: CCR nu s-a pronunţat negru pe alb cu „da” sau „nu”. S-a rezumat să respingă, rând pe rând, capetele de acuzare. Iar la început a spus foarte clar: „Curtea Constituţională constată că nu orice faptă de încălcare a prevederilor Constituţiei poate justifica suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, ci numai <<faptele grave>>, cu înţelesul complex pe care această noţiune îl are în ştiinţa şi în practica dreptului.”
Deci, conform acestor „guru” ai Constituţiei, Preşedintele României are voie să mai calce pe bec, important e să nu comită „fapte grave” (sunt explicate în aviz care sunt ele).
Ce a găsit Curtea în defavoarea lui Traian Băsescu? Păi a găsit doar două locuri în care a dat dreptate Parlamentului:
1. Parlamentul să decidă gravitatea afirmaţiilor despre comunitatea romă (celebrul caz „ţigancă împuţită”)
2. Mai interesant: „Curtea constată că domnul Traian Băsescu nu şi-a exercitat cu maximă eficienţă şi exigenţă funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”. Dacă privim cu atenţie ceea ce înţelege CCR prin „încălcări grave” (deci motive de suspendare), vedem că nu este cazul! („Curtea reţine că pot fi considerate fapte grave de încălcare a prevederilor Constituţiei actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Preşedintele României ar împiedica funcţionarea autorităţilor publice, ar suprima sau ar restrânge drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ar tulbura ordinea constituţională ori ar urmări schimbarea ordinii constituţionale sau alte fapte de aceeaşi natură care ar avea sau ar putea avea efecte similare”)
Deci: chiar dacă CCR a evitat să se pronunţe cu „da” sau „nu” (judecătorul Aspazia Cojocaru a fost ameninţată înainte de începerea dezbaterilor asupra avizului – probabil că asta explică), totuşi CCR a respins toate „plângerile” Parlamentului în legătură cu încălcările Constituţiei de către Traian Băsescu. A admis doar două puncte, care nu sunt relevante. În concluzie, ca să spun aşa, Traian Băsescu NU a fost „condamnat” de către CCR! Deci avem de-a face cu un singur condamnat: Adrian Năstase!
În concluzie, „năzdrăvănia” nu stă în picioare. „Dacă suntem cinstiţi şi spunem că probele nu-s edificatoare, Năstase e liber”. Despre calitatea probelor prezentate a decis o instanţă, nu ne putem pronunţa noi, ca simpli „muritori de rând”. „Dacă suntem la fel de cinstiţi şi spunem că vinovăția e dincolo de orice probă, atunci Băsescu e suspendat” – nu s-a dovedit „în instanţă” nicio vinovăţie! „Paradoxal şi enigmatic, Adrian Năstase şi Traian Băsescu sunt legaţi pe viaţă. Amândoi au fost condamnaţi pe baza unor probe indirecte” – doar unul singur dintre cei doi a fost condamnat: Adrian Năstase!
Andrei Velea, 8 iulie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu