Omul clişeu. Logica de tip „Antena 3”.

„Nefericirea oamenilor vine din uşurinţa cu care se lasă păcăliţi” - T.Arghezi

De ce scriu?
    Am reuşit să mobilizez câţiva gălăţeni în aşa zisa mişcare „Promenada Ghilimelelor”. Facebook m-a ajutat. Ne-am strâns cam douăzeci şi cinci de persoane. Am protestat paşnic împotriva plagiatului premierului Ponta. Felicitări am primit, dar puţine. Pe stradă am fost priviţi, mai degrabă, cu ochi suspicioși: „Cine vă plăteşte?”, eram frecvent întrebaţi. Alţii se uitau ca la circ, vădit încurcaţi de mesajele abstracte pe care purtam. În prima zi am avut o pereche frumoasă de ghilimele, apoi m-am afişat pe „bulevard” cu „Ponta=PLAGIAT”. Mai explicit, cu toate că şi cuvântul „plagiat” poate părea unora complicat… Un pic dezamăgit că nu am reuşit să ne strângem mai mulţi, mi-am zis că ar trebui să mă întorc la masa scris şi să-mi precizez mai clar poziţia, cu tot riscul de rigoare (acela de a fi etichetat ca făcând parte dintr-o tabără). Nu, nu pot fi „apolitic”. Pot doar pretinde asta.
    E primul articol de atitudine socială pe care îl scriu! În afară de poeme, proze scurte, un pic de teatru şi câteva cronici de carte, nu mi s-a părut că merită să scriu despre altceva. Sau poate că am mai scris ceva similar pe la revista facultăţii. Dar erau mai degrabă mici eseuri..

Un exerciţiu „democratic”.
    Este un exerciţiu democratic ca Parlamentul să suspende Preşedintele? Da! Dar, nuanţez eu, exerciţiul este democratic doar dacă respectă regulile jocului! Când demiţi Avocatul Poporului pe motiv că nu are căciuliţă roşie, când calci în picioare regulamentele celor două Camere, când schimbi regulile în timpul jocului (mă refer la Legea Referendumului), când motivaţia ta nu este întemeiată (Curtea Constituţională spune clar asta), când forţezi Curtea să-ţi dea răspunsul în douăzeci şi patru de ore (în timp ce comisia care analizează plagiatul lui Ponta are la dispoziţie trei luni!), când, deci, acţionezi ca un adevărat „comando”, cum vrei ca acţiunea ta să se mai numească „exerciţiu democratic”? Da: e prea mult spus „lovitură de stat”. Alarmist. Dar nici exerciţiu democratic nu este! Este „democratic”. Şi iată că am folosit cum se cuvine ghilimelele abandonate de Ponta…

Protestele din iarnă. Red Bull. USL „all-in-one”.
    În iarnă s-a ieşit în stradă. Duduiau şi atunci reţelele de socializare de mesaje de mobilizare. Scânteia a fost Arafat. Mare greşeală din partea lui Băsescu! Nu te debarasezi aşa de bun specialist, de un om dedicat trup şi suflet unei cauze nobile (cum este medicina de urgenţă)! Arafat a fost repus în funcţie, totuşi protestele au continuat până când gerul şi zăpezile au învins protestatarii. Nu am ieşit în stradă, ba chiar pledam pentru pasivitate. De ce? Nu am ieşit în stradă pentru că mi se părea că se protestează împotriva măsurilor economice de austeritate ale guvernării Boc. Iar eu le-am înţeles şi am fost de acord cu ele. Le-am argumentat în multe discuţii pe internet. Criza economică a venit din Statele Unite, apoi din UE. Ne-a lăsat fără încasări la buget: scăzuseră cu până la 37%! În condiţiile astea, cum să nu reduci cheltuielile, inclusiv cele cu salariile? Că doar de la buget sunt banii bugetarilor şi ai pensionarilor! Da, trebuie grijă, multă grijă şi înţelegere pentru cazurile defavorizate (multe!), dar nu poţi sfida matematica. Cifrele economiștilor sunt seci! Guvernarea Boc s-a împrumutat pentru a menţine un nivel rezonabil al pensiilor şi salariilor (de primele nu s-a atins nimeni, respectându-se decizia Curţii Constituţionale). Iar cei din stradă (sau de la televizor) strigau că „Boc şi Băsescu au amanetat ţara”. Pe scurt: eu am înţeles măsurile de austeritate ale guvernării Boc şi i-am scuzat bâlbele (care nu au fost puţine!). Furia şi demagogia care-l contraziceau pe toate canalele mi se părea mai periculoasă!
    Aşa să entuziasmul (dar şi patima, violenţa) celor din iarnă a dat aripi USL-ului. Taurului roşu – „Red Bull” – i-au fost date aripi! Ponta şi Crin au pus mâna pe sabia demagogiei şi au jurat să extermine „ciuma portocalie”. Chiar şi fără mare atenţie la regulile democraţiei: scopul scuză mijloacele, nu? Aproape numai pentru cauze nobile se ucide. Îi „legitimau”: o parte dintre sloganurile din iarnă (pe alea adresate întregii clase politice nu le-au reţinut!), o majoritate în Parlament obţinută graţie traseismului politic (Parlament în care populaţia a trimis PDL pe post de câştigător în 2008) şi un vot la locale anti-PDL şi nu pro-USL (pentru că aşa se „răzbună” populaţia la urne)! Până la parlamentare din toamnă, când ar fi putut avea loc o adevărată legitimare, n-au mai avut răbdare. De ce să se mulţumească doar cu Guvernul şi Parlamentul, când pot lua totul? Aici intervine sofistica: „Nu mai avem nevoie de opoziţie!” USL este totul, „all-in-one”: conţine Puterea şi Opoziţia, Dreapta şi Stânga. „Doar nu vă imaginaţi că după ce ajungem la putere vom guverna alături de socialişti?”, mă întreba retoric un liberal. USL e formula perfectă, conţine Totul, restul e inutil şi trebuie stârpit. La început au negociat cu PRM şi cu UDMR în acelaşi timp. Ar fi primit ambele formaţiuni. În colţuri opuse la şedinţe, desigur!

Omul clişeu. Logica de tip „Antena 3”.
    Pe români nu-i dă afară din casă dragostea de lectură! Citeau pe vremea „Împuşcatului” pentru că nu existau alte surse de informare. Astăzi un best-seller se vinde în România de optzeci (80!) de ori mai puţin decât în Franţa (http://www.zf.ro/special/cea-mai-vanduta-carte-din-romania-22-000-de-exemplare-bestsellerul-din-franta-se-vinde-de-80-de-ori-mai-bine-9440284). Iar populaţia e doar de trei ori mai mică! Nu e demonstraţia „ultimă”, însă e grăitoare. O spun negru pe alb (pot fi brutal sincer: nu intenţionez să candidez pentru vreo funcţie publică sau să mă înscriu în vreun partid politic): majoritatea covârşitoare a românilor nu a deschis în ultimii ani nicio carte!
    Dar se uită la televizor cât e ziulica de lungă! Acolo îşi fac cultura civică. Aşa că s-a ajuns să se vorbească aproape exclusiv în clişee. Când eram eu copil se „dialoga” aşa: „Ursuleţ de catifea, ce se dă nu se mai ia”. Şi replica: „Ursuleţ de miere, ce se dă, se cere”. Înlocuiţi dumneavoastră „ursuleţii” cu „băsescii”, „udrele” sau „voiculescii”, „mierea” cu „banii publici” sau cu „fondurile europene” etc. Ca nivel de inteligenţă, cele două „jocuri” sunt pe acelaşi palier.
    A fost abolită gândirea critică. Poporul (luat ca medie, ca entitate abstractă) nu vede nicio problemă în faptul că USL-ul „all-in-one” promite Orice. Îi trimiţi la statistici şi îţi replică în clişee. Iar ca să le „întemeieze”, Ponta a schimbat repede nişte şefi la INS. Să nu ne mirăm că vor rescrie statisticile!
O voi numi logica de tip „Antena 3”: abolirea gândirii critice, fuga de argumentare şi rezolvarea facilă prin clişee. Este simbolică nedumerirea lui Gâdea atunci când Ungureanu, invitat pe platoul acestei televiziuni, i-a cerut să argumenteze sintagma „Băsescu e un dictator”. Poftim? Nu-i evident? Cum adică „să argumentezi”?!? S-a dărâmat o lume în seara în care Gâdea-Badea & Co au fost trimişi la dicţionar.
    Desigur, nu e vorba doar de postul  de televiziune Antena 3. Se mai face şi în alte părţi. Dar la Antena 3 dacă moare o muscă în România, atunci cu siguranţă că e vina lui Băsescu!
    Omul astfel modelat îşi merită eticheta de „omul clişeu”. Eu mă lovesc zilnic de el. Încep să discut cu cineva la o bere, să-i explic că nu e adevărat că „România nu produce nimic”. „Exportă de 45 de miliarde euro!”, spun. „Da, dar exportă resurse de subsol!”. „Nu, uite structura exporturilor: primul capitol este <<maşini şi utilaje>>". Scot telefonul, intru pe internet şi dovedesc: „Materii prime mai degrabă importăm decât exportăm!”.
    Nefericirea noului „om nou” („omul clişeu”) vine din uşurinţa cu care se lasă păcălit. Iar asta e consecinţa directă a inculturii lui (desigur, nu înseamnă că oamenii culţi nu pot fi păcăliţi, ci doar că e mult mai puţin probabil…) Aşa că, în semn de protest faţă de interimatul lui Crin, în loc să ies pe stradă şi să „agit”, prefer să citesc şi să scriu. Şi să folosesc cum se cuvine ghilimelele, chiar şi cu riscul de a nu ajunge premier!

Andrei Velea, 7/8 iulie 2012